PĂCATUL

    Asupra problemei păcatului am reflectat timp îndelungat. Neputându-mă lăuda cu o experienţă pastorală bogată, deşi am slujit în diferite locaţii ca preot 35 de ani şi a trebuit să predic de peste 2000 de ori, nici pe departe nu mă pot compara cu un preot care, timp de 40 de ani, a făcut exclusiv pastoraţie, întrucât preocuparea de bază a fost activitatea didactică. În toţi cei 35 de ani, mai dificilă mi s-a părut a fi pregătirea predicii din duminici şi sărbători, întrucât s-a impus, conform programului calendaristic, să revin de zeci de ori asupra aceloraşi texte evanghelice care au rămas neschimbate de peste 1700 de ani, lucru bun pentru păstrarea unităţii de credinţă, după cum consideră unii, dar dezavantajos pentru ameliorarea misiunii evanghelice. În repetate rânduri am subliniat faptul că Evanghelia conţine mult mai mult decât cele 53 de pericope ce se preconizează a se lectura până la sfârşitul veacurilor  şi de aceea consider că, dacă tot ne raportăm mereu la Sfinţii Părinţi ai Bisericii, n-ar strica dacă le-am urma şi exemplul. Aceştia considerau că Sfânta Scriptură se impune a fi studiată, cântărită în contextul sfinţeniei, veneraţiei şi cultului , dar nu doar fragmentar, cum o facem noi astăzi, ci integral. Sfântul Grigorie de Nazians conştientiza că nu oricine ar putea studia şi vorbi corect despre Dumnezeul revelat prin Biblie, „în faţa oricărei audienţe, nu oricând şi oriunde, ci numai în anumite ocazii (care erau cele liturgice), în faţa anumitor persoane şi în anumite limite“ , iar scopul întregului demers nu era cel al pretenţiilor academice, ci formarea spirituală personală, a lor şi a credincioşilor Bisericii. Aşa cum observă autorul mai sus citat, o exegeză academică o poate face cu succes orice om cu o înaltă pregătire filologică, numai că poate rămâne cu totul sterilă, ori Părinţii nu au realizat lucrări exegetice în sensul modern al cuvântului, doar de dragul filologiei textului, ci au realizat comentarii cu un real impact pastoral-misionar, ca unii care au avut ca preocupare nevoile şi responsabilităţile lor de păstori ai Bisericii. Pe de altă parte, se mai pierde din vedere un lucru, considerăm, de maximă importanţă, ce este legat direct de auditoriu. Din tâlcuirile lor la toate cărţile Bibliei rezultă un adevăr incontestabil şi anume că cei care-i ascultau pe Părinţii Bisericii nu se asemănau defel cu credincioşii moderni care, în majoritatea lor covârşitoare, cred că Biblia nu-i decât un obiect de ornament în biblioteca lor. Ei bine, câteva secole după întemeierea Bisericii, majoritatea creştinilor (poate peste 90 la sută) proveneau dintre iudeii care ştiau foarte bine Biblia şi, de aceea, acei Părinţi aveau cui să se adreseze, fiindcă era o foame reală de ascultat cuvântul lui Dumnezeu (Amos 8, 11). Ori, din păcate, astăzi mi-a fost dat să merg la unele biserici, ca invitat să mai slujesc şi să predic şi, spre stupefacţia mea, nu aveau în altar o Biblie cu care să ies la predică.
     Mai subliniez că volumul de faţă s-a realizat, în primul rând la sugestia domnului dr. Pavel Chirilă (şi îi mulţumesc pentru această idee), care cu ani în urmă mi-a sugerat realizarea unui minidicţionar al păcatelor, dar dispunând de foarte puţin timp, date fiind obligaţiile de serviciu, am realizat un volum foarte restrâns, care totuşi a fost apreciat şi s-a epuizat imediat. De asemenea mai datorez această idee unei doamne foarte credincioase (intelectuale) din Craiova, care şi-a dat seama că oamenii nici măcar nu mai au vreo idee despre ce înseamnă păcatul şi a păcătui. Nu în ultimul rând, am mai constatat că şi cărţile aşa-zise pentru duhovnici sunt prea relative, în ele se fac referiri exclusiv la cele şapte păcate capitale, iar la Sfinţii Părinţi, deşi se întâlnesc din abundenţă trimiteri la diverse păcate, nu sunt deloc sistematizate. În demersul de faţă, am refăcut integral primul volum publicat în 2004, l-am revizuit şi completat argumentând cu peste 1600 de texte biblice, din ambele Testamente, înserând referiri iudaice, chiar filosofice, acolo unde sunt, şi, nu în ultimul rând, patristice.
     În volumul de faţă am analizat sumar semnificaţia termenilor ce ţin de filologia biblică atrăgând atenţia că, printre altele, păcatul mai înseamnă şi refuzul conştient şi liber consimţit de către om de a mai asculta de Dumnezeu (Rom. 5, 19), încât apare ca o reală revoltă împotriva Creatorului. Atragem atenţia că Biblia nu constrânge pe nimeni să nu mai păcătuiască, dar ne arată tuturor care sunt consecinţele nefaste ale păcatului care, pentru moment, duc la boala sufletului, iar pe termen lung, acolo unde nu apare pocăinţa, duc la moartea veşnică. Am putea asemăna avertismentul dat de Sfânta Scriptură cu înscrisul ce apare, de o vreme, pe pachetele de ţigări, care atenţionează că ,,pot dăuna grav sănătăţii“ aducând moartea prematură, ca să nu mai vorbim de consecinţele catastrofale ale consumului de droguri. Ei bine, păcatul este cu mult mai grav, fiindcă prin comiterea lui, omul se desparte de Dumnezeu şi se uneşte cu adversarul Său, cu Satana, care se luptă din răsputeri dimpreună cu toate oştile întunericului să împiedice mântuirea omului.   Acesta încurajează reînvierea păgânismului, idolatria şi autoidolatria, (ce altceva înseamnă, dacă nu autoidolatrie, dorinţa exacerbată a unora de a se vedea pe sticlă sau autofotografierea, cu rost şi fără rost a unora, mai ales tinerii), necredinţa, considerată de unii ca o virtute a intelectului, vrăjitoria, erezia, contestarea Bisericii şi a sfinţeniei sale, apostasia etc.  şi mai presus de orice, nepăsarea totală faţă de păcat.
     Prin volumul de faţă, am dorit a-i conştientiza pe cititori despre primejdia păcatului şi de enorma responsabilitate pe care o avem cu toţii faţă de puţina viaţă pe care o petrecem pe pământ asemănată picăturii de apă pe o streaşină sau unei scurte călătorii, ori mai bine zis, umbrei, după cum grăieşte Scriptura: „Înaintea lui Dumnezeu, noi suntem nişte străini şi locuitori, ca toţi părinţii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca umbra, şi fără nicio nădejde“ (I Cron. 29, 15), în comparaţie cu veşnicia pe care suntem chemaţi să ne-o pregătim de aici.
     Scopul acestui volum este, aşadar, de a-i conştientiza pe eventualii cititori creştini despre gravitatea păcatului şi mai ales, cum să se ferească de el, pentru a rămâne în comuniunea cu Dumnezeu, dar nu în ultimul rând, şi de a le oferi preoţilor care vor să nu uite marea responsabilitate misionară pe care şi-au asumat-o, un alt instrument de lucru, decât exclusiv aceleaşi cărţi de predici, care nu mai aduc chiar nimic nou şi nu fac altceva decât să reia, cu alte vorbe, mereu arhicunoscutele teme din pericopele evanghelice programate spre lecturare în cadrul liturgic.